In perioada 13-14.05.2017 un echipaj format din 10 membrii ai Clubului Airsoft Botoșani s-au deplasat la evenimentul airsoft - Civil War 5 Op: Wild Lands - organizat de Ludus Legio.

Din punctul nostru de vedere, Civil War 5 Op: Wild Lands, este mai mult decat un eveniment, putem spune chiar un "festival" airsoft, deoarece a trecut de faza unui eveniment comercial catre un eveniment social, lucru ce s-a vazut inca din prima zi si pe care il respectam. In acest mod, noi CSABt, vrem sa multumim organizatorilor Ludus Legio pentru ceea ce a facut si am fi dorit sa-i cunoastem pe toti cei implicati, fiindca suntem sigur ca in spatele lui Sergiu Stoica este o armata de oameni care a pus umerii din umbra la ceea ce noi ne vom intoarce cu mare drag.

"Research team", formata din Strutzeau, Lost, Calaretu si Red, au avut misiunea prioritara de ajunge la Ludus si a pregati zona de campare, urmand ca pana la miezul noptii sa se alature si ceilalti – Coco-lino, Bobo, Marius, Puyu, Mutant si Nikolay.

Am plecat cu stangul din Botoșani –

1.Masina celor din "Research team" refuzand sa porneasca, fiind inlocuita.

2. Ora stabilita de placare a celei de a doua echipe, respectiv 16 s-a transformat in ora 18.

3. Bineinteles ca si aceasta masina refuza sa mearga normal ... noroc ca unul dintre noi, cu vaste cunostine mecanice, a improvizat pentru a ajunge la destinatie.

4. Toate GPS-urile nu vroiau sa ne arate locatia 

5. "Research team" nu raspundea la apelurile noastre ( asta fiindca au pus umarul pentru ai ajuta pe cei de la Ludus Legio).

Si am ajuns la Ludus la ora 01, ora 01:30 locul de campare amenajat. Asta da militarie.  M-am culcat in cortul militar, cu un mare avertisment catre camarazi: ATENTIE! "VOI SFORAI", dar din pacate am dat peste concurenta. Lost mi-a luat-o inainte. Tremura cortul militar din cauza lui, ma culc dezamagit.

Prima zi: ora 8:30 trebuia sa fiu in cortul comandantului Badai Marius, asa cum am stabilit inainte, am inceput cu o desteptare in forta si toata lumea la crono: la crono - la crono ca se facu 8:50 si abia ne venise randul. O bila neagra pentru noi motiv pentru care am facut un mic briefing CSABt prin care le transmiteam strategia armatei, asa cum vorbisem la telefon cu Badai Marius.

START JOC: Armata pe pozitie, am recunoscut cateva echipe ACC – Airsoft Club Constanta, cu care mai jucasem, DAC Deva, FAST, STAS, USLA, TMT, URSII. Am plecat dar nu prea departe ca deja "zburau bilele". Civili - cata frunza si iarba in fata noastra si pe ei ( ca "pi cai" nu se putea ) aici era de noi.

Civili luasera pozitii foarte bune in fata noastra, la adapostul cladirilor. Am atacat in forta, impreuna cu cei de la ACC prima hala, am curatat totul, dar indubitabil muream unul cate unul pana cand ne-am reorganizat in respawn. Eram bucurosi de ceea ce am facut si ne gandeam la urmatorul pas si surpriza, dupa 10 min totul era ca inainte: civlii recuperasera cladirea. Ne gandeam sa repetam atacul, cand un sniper s-a "indragostit" de mine. Deja era ceva personal. Mi-am luat o pozitie buna si am inceput sa-l caut. 15 minute nemiscat, cautand doar din priviri, pana cand SURPRIZAAA: se misca o ramurica intr-un boschete, era pozitia ideala. Eu acolo as fi stat si am tras, am tras, am tras ... am golit incarcatorul si nimic, nu am auzit nimic, eram dezamagit cand dupa scurt timp iese si isi pune "carpa mortului". Asta era, fair play din partea lui ca prea isi facuse norma de kill-uri de acolo.

Am inceput sa-mi caut camarazii care se luptau napraznic pentru fiecare metru de pamant incercad sa cucereasca cele doua hale, care le asigura cel mai mare avantaj tactic. Si am inceput sa atac. Colegii din armata ma tot avertizau, "nu sta acolo, nici acolo, nici acolo", dar nu conta pentru mine, nu era nici o problema daca incasam o bila si impreuna cu ei si cu Mutant tot inaintam si tot inaintam, deja flancasem pe stanga si incepeam sa avem pozitii bune cand aud pentru prima injuratura cica devenisem nemuritor "sa mori tu colegul". Ma intreb daca te uiti unde tragi ca iti vad replica sprijinita de zid, doar replica, de nervi am tras o rafala intr-un boschete: surpriza era un civil acolo. Cata rabdare a avut. Am iesit de dupa zid promitandu-i ca nu voi trage, doar sa ma nimereasca, ca voi pleca bucuros in respawn, nu a vrut, dar m-au nimerit ai mei, din spate. Am stat in respawn incarcand sa dau de echipa dar nimeni nu raspundea la statie, se pare ca iar ghinion: a murit si statia. Am cerut permisiunea de pauza, deja doua replici devenise nefunctionale.

Pauza de masa, cafea, bile, doar o pauza sa fie.

Si am facut o meritata pauza langa un biet porc, care cazuse prada organizatorilor. Cred ca i-a suparat destul de mult pe cei de la Ludus Legio, ca il tot torturau pe un pat de jar.

Si din nou in lupta: atac masiv spre baza noastra, mergem in punctul de respawn, ne reorganizam si incepem atacul. Curatam partea dreapta si le picam "dusmanilor" din lateral. Surpriza: lunetistul nostru trage un foc in adversar dar bila care il loveste doar determina sa-si schimbe pozitia si iar lupta, lupta incercam de acum sa ne apropiem de turn, care era in mainile inamicilor. Se trage la greu, din ambele tabere si ma trezesc singur inconjurat de civili. Un singur incarcator si pistolul pe care le pregatesc pe amandoua, vroiam sa mor si sa merg in respawn, dar nu vroiam sa merg singur. Sa scot vreo doi din lupta, sa poata fuma si ei o tigara. Ma culc pe beton, folosindu-ma de coltul unei cladiri. Imi auzeam dusmanul cum isi ocupau pozitiile si ce vorbea. Apare primul: 10m distanta, trag doua focuri si in loc de "mort" primesc o injuratura, calm ii arat ca am tras cu pistolul, pleaca injurand. Vorba aia fair play nimic. Si astept, tot astept, la un moment dat aud ca unul a ramas fara baterie la replica. Acum e momentul am zis si atac cu pistolul, intru pe usa, trag doua focuri in cel din dreapta, nici o reactie, trag doua focuri in cel fara baterie, nici o reactie, trag in cel din spatele lui vreo trei focuri, striga mort, mai observ unul trag si in el si murim amandoi. Primul care a murit inca se uita mirat la mine si nu-i venea sa creda ce a patit, inca credea ca a fost tradat. Ne-am salut toti prieteneste si am plecat spre respawn. In respawn toti, adica noi de la Clubul Sportiv Airsoft Botosani si inca cativa, maxim 30 jucatori. Se ataca la greu, nu stiu de unde tot vin, ei nu au auzit de porcul la protap ?

Se trage chiar si in respawn-ul nostru, se face timpul, ies de sub pavilion fac un pas si imi primesc o bine meritata rafala. Cred ca a fost cel mai lung joc al meu: 2 secunde.

Luptele continua, murim, atacam, atacam, murim. Toti pentru unul, unul pentru toti, pana la urma reusim sa-i impingem undeva la 50m de cortul comandantului, trebuie sa pastram pozitia dar nu, noi tot atacam, apropiindu-ne de turn si STOP: o ploaie torentiala apara turnul.

O noua pauza ce ne pregateste pentru jocul de noapte si iar in lupta intram vitejeste: turnul este al nostru si trebuie aparat. Nu-mi pot imagina ca civilii stau si joaca, nu le este foame, nu le este sete ataca la greu.

Ne luam pozitii si incepe macelul. Ataca din toate partile, vine Bobo: "- Hai sa-i flancam si sa le picam in spate."

Plecam impreuna cu grija, datorita terenului care nu prezinta siguranta. Ne apropiem de inamic din lateral, primul venit primul servit cu o rafala, striga mort si ne reproseaza ca el este din rezistenta: "Bine" si vine replica lui Bobo pleaca dezamagit. Ajungem in spatele inamicului, observ prin NVG cum trei civili stateau grupati parca se pregatise pentru mine. Trag, bilele iesite din tracer ii loveste in plin, unul striga "hit" si restul continua lupta. Nu le reprosez nimic, din spate Bobo tragea rafale scurte catre ei, din stanga apar trei, eram ofticat, cum de ne-a scapat ? Ma pregatesc sa trag, vroiam sa-i iau din plin, ma uit prin NVG si surprizaaaa: era comandantul cu un pistol in mana insotit de alti doi care atacau si ei. Ce cauta el aici: "Badai Marius". Nu asta trebuie sa faca, dar el ataca, il las, ramanem in spate, Bobo tragea, rafale scurte si se ascundea, panica a pus stapinire pe ei si incep sa traga unii in alti. Am numar 10 care au plecat dezamagiti, unii injurand ca ceilalti nu se uitau unde trag. Un "dusman", cu NVG, a  inceput sa ma vaneze. Stiam ca incarcatoarele sunt goale, imi pregatesc pistolul si vroiam sa mai scot macar doi, ma uit la incarcatorul pe jmatate gol, simt miscare in dreapta mea, ma opresc si incerc sa pun la loc incarcatorul fara a face zgomot dar prea tarziu. Trei bile tocmai ce plecase din tracerul adversarului isi atinsese tinta. Ma retrag in respawn lasandu-l pe Bobo pe cont propriu. Nu era primaoara cand ramane in spatele liniilor inamice.

Din respawn ma duc spre turn unde aceiasi situatie: se lupta la greu unde il gasesc pe Struzeanu si pe Nicolay, impreuna cu alti 4 aparand la greu partea din spate si pe Marius in lateralul turnului. Se dau lupte crancene, vin foarte aproape, din toate partile. Incerc sa-mi fac treaba, ies in lateral imi pun NVG-ul si ma uit: multi frate, foarte multi, cata frunza cata iarba. Trag o rafala si reusesc sa scot pe unul, ca sa nu ma dea de gol tracerul, incerc sa ma retrag in turn, dar o durere puternica resimt in piciorul drept: tocmai ce lovisem cu tibia in zid. Un coleg ma prinde de mana si imi spune sa fiu atent, dar prea tarziu. Ii multumesc pentru sfat printre injuraturile din gand.

Ma opresc, nu pot calca, ma doare ingrozitor, ridic pantalonul si vad sangele suruind: nu e nimic imi spun, voi continua. Baietii continua si surprinzator resping atac dupa atac.

Plec in respawn unde il gasesc pe Badai Marius cum se pregateste singur de un nou atac. Ii spun ca nu o sa mai putem tine turnul si ca nu mai sunt bile si sa trimita doua pungi cat mai repede, fiindca un val masiv ataca in forta. Cat pe ce sa pierdem pozitiile strategice: NVG-uri, Termo, tracere, fumigine siiiiii atac in forta din toate partile. Sunt lovit iar ( nu mai retin a cata oara ) primesc o lovitura in casca din lateral venita. Cred ca sunt ai nostrii. Nu ma mai pot misca, efortul a fost pe masura, piciorul ma durea, spatele ma durea, replica parca avea 100 de kg, bilele cred ca inca vreo 200, ce sa mai vorbim, eram terminat. Ni se comunica ca trebuie sa rezistam macar inca o ora jumatate.

Asta era: totul sau nimic. Lupta continua. Strutzeanu si cu Nikolay luptau la greu ca doi mercenari adevarati. Incarcator dupa incarcator, nu apuca sa incarce unul ca celalalt termina bilele si tot asa: iar si iar si iar sunt lovit. Nu mai pot, imi aprin becul de pe casca si ma pun pe pervazul unui geam, aveam neaparata nevoie de o pauza. Imi aprind o tigara si trag tacticos din ea. Cineva din spate trage si tot trage si tot trage in mine, nu mai zic nimic, cred ca e singurul lucru pe care il vede, becul de pe casca, si tot trage in el, i-am reprosat o data dar nimic, ma uit in jur dar nu vad pe nimeni langa mine care sa poate fi tinta lui, doar eu. La un moment dat moare. Era o "jucatoare" care cu o falca in cer si una in pamant reproseaza cate ceva la toata lumea. Nu pot sa-i raspund, nu ar avea rost. Moare Strutzeanu, moare si Nikolay si vor sa continue, nu se lasa batuti, nu-i voi lasa chiar acum la greu. Imi las replica in turn si plec catre respawn. Continuam lupta foarte greu si anevoios, dar o continuam pana pe la vreo 04:30 cand zeul airsoftului ne face felul. Fara baterii la replici si fara bile ne simtim obligati sa ne retragem. Am mai fi stat, dar ... Pe drum ne rugam ca baietii sa reziste.

A doua zi auzim vestea: AU REZISTAT, ARMATA A INVINS.

RESPECT – Ludus Legio

Prieteni, ne vom reintoarce cu cea mai mare placere la voi.

Cateva pareri si opinii din partea membrilor Clubului Sportiv Airsoft Botosani:

Boby:

"A fost o experienta pe care sigur o voi repeta de n ori. Airsoft-ul pentru mine a devenit o pasiune, nu doar un joc de duminica, ceea ce face ca totul sa fie altfel. Echipa spune tot intr-un event, ceea ce s-a dovedit si la Civil war. Fara o echipa inchegata, tactica e greu sa reusesti sa indeplinesti obiectivele. Civil war pentru mine a fost inca o experienta in plus pe langa alte evenimente adunate, nota 10 pt organizare, ne-am simtit ca o mare familie chiar daca nu ne cunosteam si asta inseamna cu adevarat airsoft. Nu voi mai spune in detaliu tot ce a fost pentru ca un camarad a zis-o deja, multumim organizatorilor pentru tot si multumim organizatorilor pentru ca au crezut in CSABT ( o echipa chiar poate face diferenta )"

p.s. – nu fiti carcotasi si faceti-va ca nu vedeti greselile de ortografie.

by CSABt ( Clubul Sportiv Airsoft Botosani )